Spectacol live multimedia Foley’Ala / Live multimedia show by Foley’Ala

Trei manifeste de avangardă, cu sound design&live foley şi pagini bizare de Urmuz

Vineri, 24/06, Teatrul Gong, ora 18:00

Foley’Ala:

Alin Zăbrăuţeanu – sound artist: compoziţie, foley, live processing

Marian „Rufi” Cîtu – sound artist: compoziţie, foley, live processing

Alexandra Andrieş – sound artist: voce, percuţii, live processing

Radu Rădescu – concept, percuţii, selecţie & lectură texte

În anul în care se aniversează centenarul da-da, spectacolul de film şi muzică Puzzle suprarealist propune un experiment cvasi-improvizat de reconstruire a coloanei sonore pentru trei filme-reper ale avangardismului european în cinema, realizat într-o manieră non-conformistă şi într-o formulă instrumentală inedită. Abordarea sonoră electronică urmăreşte să atingă noi zone de explorare a unor filme revoluţionare în epocă, dar concepute cu mult înainte de era digitală, iar inserţiile de cuvinte rostite sunt menite a genera insolite asocieri de idei, stări şi sensuri între imaginea în mişcare şi text. Coloana sonoră originală construită pentru acest proiect hibrid constă dintr-o mixtură de sonorităţi contemporane, ritmuri industriale, citări şi referinţe la teme celebre, sintetizatoare, instrumente acustice şi voce, cu modulaţii electronice şi procesare live. Pe lângă improvizaţiile de inspiraţie dadaistă, atmosfera filmului este completată de efectele sonore în timp real (live foley) şi de intervenţiile în recitativ ale pasajelor extrase din schiţele scriitorului român de avangardă Urmuz, depănate pe fundalul ilustraţiilor lui Jules Perahim.

Ballet mécanique (1924), r. Fernand Léger & Dudley Murphy, sc. Fernand Léger, 16 min.

Fernand Léger a fost un pictor, grafician şi artist decorator francez, printre primii artişti francezi care au expus public lucrări de orientare cubistă, deşi el însuşi nu este considerat ca aparţinând acestei mişcării. Fascinat de civilizaţia industrială, dar şi de problematica socială, Léger face dovada timpului în care trăieşte într-un stil inovator, plin de expresivitate, aspirând cu consecvenţă la integrarea artelor plastice în viaţa cotidiană. Nu a fost un pictor tipic de atelier, ceea ce l-a atras a fost aventura artistică, pentru ca în cele din urmă să atingă independenţa absolută şi reciprocă între forme, culori şi spaţiu. Toate aceste trăsături se regăsesc în scurt-metrajul Baletul mecanic, realizat tehnic prin mijloace proprii, cu fotografii de Dudley Murphy şi Man Ray. Filmul „corespunde exact titlului său: este un dans de obiecte şi de angrenaje, legate prin ritm şi analogii de formă. Obiectele, aproape întotdeauna uşor de recunoscut, sunt luate din viaţa oamenilor simpli – căluşei, articole de bazar, roţi de loterie de bâlci, bile de sticlă argintată. Figura umană nu e exclusă din filmul a cărui temă e precumpănitor umoristică.” (Georges Sadoul – Histoire générale du cinéma, 1949)

Un chien andalou (1929), r. Luis Buñuel, sc. Salvador Dalí & Luis Buñuel, cu o intervenţie psihanalitică din Spellbound (1945), r. Alfred Hitchcock (decoruri: Salvador Dalí), 18 min.

Câinele andaluz este unul dintre cele mai importante documente artistice ale anilor ’20 şi, probabil, cel mai cunoscut film suprarealist. Rezultat al colaborării lui Luis Buñuel, care urma să devină unul dintre cei mai importanţi cineaşti ai anilor ’60-’70, cu pictorul Salvador Dalí, filmul are ca sursă de inspiraţie visele combinate ale celor doi autori. Rezultatul cinematografic este o explorare în imagini onirice a subconştientului uman, fiind, în acelaşi timp, o seducătoare mostră a predilecţiei suprarealiste pentru iraţional, imaginaţie şi intuiţie, în defavoarea normei, a raţiunii şi a logicii. Premiera acestui scurt-metraj alb-negru, mut, a produs o revoluţie în mentalitatea epocii, ceea ce a fost, de altfel, scopul declarat al suprarealiștilor.

Entr’acte (1924), r. René Clair, sc. Francis Picabia & René Clair, 20 min.

Antract este un film suprarealist francez de scurt metraj, considerat ca un manifest absolut al dadaismului în cinema. A fost realizat în 1924, în regia lui René Clair (care, după 40 de ani, avea să filmeze în România comedia de război Serbările galante, cu Dem Rădulescu, Grigore Vasiliu-Birlic şi Mihai Mereuţă), după un scenariu scris de regizor în colaborare cu Francis Picabia, Filmul a avut premiera ca o proiecţie destinată pauzei (antractului) unei producţii a trupei Ballet Suédois la Théâtre des Champs-Elysées din Paris. Pentru acest film, dadaiştii inventează un nou mod de expresie cinematografică: instantaneismul. Pelicula foloseşte tehnici inovatoare în epocă: oameni care aleargă în slow motion, secvenţe derulate în sens invers, filmări ale unor scene de jos în sus (printr-un plafon transparent), imagini cu un ou pe o fântână arteziană care, împuşcat, se transformă instantaneu într-o pasăre, personaje care dispar etc. Distribuţia filmului include apariţii ale unor mari artişti ai vremii: Francis Picabia, Erik Satie, Man Ray, Marcel Duchamp, Darius Milhaud.

Formaţia Foley’Ala este o trupă tânără, născută în anul 2013, ca o formulă ad-hoc de sound design & live scoring la proiecţii de filme mute acompaniate sonor. Primii trei membri din componenţa formaţiei sunt colegi în Fanfara Extraterestră şi Poetrip, colective experimentale de muzică electronică improvizată, Alin Zăbrăuţeanu activează în formaţiile Jazzadezz şi Omelette, Marian „Rufi” Cîtu are în portofoliu muzică originală de scenă pentru spectacole de teatru şi dans, iar Alexandra Andrieş este un promiţător artist vizual. Formaţia creează un ambient acustic original, interpretat live sub forma unei cvasi-improvizaţii de (re)construire a coloanei sonore pentru pelicule care au marcat istoria cinematografiei. Soluţia la care recurge formaţia se apropie de maniera de rezolvare specifică atmosferei din teatrul radiofonic (live foley), în care, peste un layout prefabricat, intervin elemente muzicale acustice procesate digital, tehnica sampling-ului îmbinându-se cu instrumentele cântate live.

Abordarea electronică urmăreşte să atingă zone inedite de explorare, caracteristice erei sintetizatoarelor. Proiectul Foley’Ala din 2013 a fost filmul „The Wind” (SUA, 1928, regia Victor Sjöström), prezentat la Festivalul de Film Istoric Râşnov, la FânFest Roşia Montană, la Dracula Film Festival de la Braşov, la Alba Iulia Music & Film Festival, în seria „No silence, please!” de la Centrul Ceh din Bucureşti, precum şi la manifestări independente desfăşurate în spaţii neconvenţionale: curtea interioară a Bisericii Evanghelice Sf. Margareta din Mediaş şi Moara veche de la Hosman (jud. Sibiu). În 2014, formaţia a participat cu intervenţii muzicale live în seria „Zodia poeziei”, organizată la Ploieşti, precum şi la recitalul de video-poeme „Tellus” al scriitorului Călin Derzelea. În 2014, formaţia şi-a adăugat în portofoliu filmele „Tabu” (SUA, 1931, regia Friedrich Wilhelm Murnau) şi „Goana după aur” (SUA, 1925, regia Charles Chaplin), cu proiecţii la Bucureşti (Centrul Ceh), Cisnădioara (TIFF Sibiu), Mediaş (Biserica Evanghelică), Râşnov (Festivalul de Film Istoric) şi Roşia Montană (FânFest). Cel mai recent proiect al formaţiei, „Puzzle suprarealist” (colaj alcătuit din trei scurt-metraje de avangardă din anii ’20 şi pasaje din paginile bizare ale lui Urmuz) o are adesea ca invitată specială pe Irina Margareta Nistor şi a fost prezentat în 2015 la Festivalul de Film Istoric Râşnov, FânFest#10 Roşia Montană, Festivalul de Psihanaliză şi Film Bucureşti, iar în 2016 a avut reprezentaţii la Serile Filmului Românesc de la Iaşi, în stagiunea „Orgelsommer ”a Bisericii Evanghelice Sf. Margareta din Mediaş, la Salonul Internaţional de Carte Bookfest, Street Delivery şi J’ai Bistrot Bucureşti. În februarie 2016, formaţia a susţinut un concert electro-acustic de improvizaţii live la Ziua Roşiei Montane de la Bucureşti (Clubul Ţăranului). Criticii de film Tudor Caranfil şi Irina Margareta Nistor au fost deseori invitaţi să prefaţeze spectacolele de film şi muzică ale formaţiei.

https://www.facebook.com/FoleyAla

http://foleyalaband.simplesite.com/